Descrierea condimentului
Radacina de hrean intacta nu este prea aromata, dar taiata, tocata si, in special, data prin razatoare, are un miros foarte puternic, iute si lacrimogen. Mirosul nu este totusi stabil, el pierzandu-se dupa 10-20 de minute. Hreanul japonez, numit wasabi, este aproape identic ca gust, doar ceva mai puternic. Din cauza diferentei de pret, ceea ce se vinde drept wasabi in multe restaurante este de fapt hrean cu coloranti verzi.
Hreanul este de origine est-europeana si mediteraneeana. In momentul de fata este cultivat pe suprafete largi in Europa centrala si de est.
Utilizari culinare
Istoria hreanului incepe cu peste 3000 de ani in urma cand era utilizat deja ca afrodisiac, ca tratament contra reumatismului si drept condiment. Abia in timpul Renasterii consumul de hrean s-a generalizat din Europa de est si centrala catre cea de nord. In Anglia, de exemplu, a inceput sa patrunda abia dupa 1600, fiind la inceput consumat doar de clasele de jos ale societatii engleze. In America de nord a ajuns abia pe la 1800.
Hreanul este utilizat crud, dat prin razatoare, si consumat alaturi de carne afumata sau fripta. Din cauza faptului ca aroma sa este foarte volatila, hreanul este utilizat doar la mancaruri calde la care este adaugat imediat inainte de a se servi la masa. In Austria, hreanul proaspat ras este amestecat cu mar ras si mancat alaturi de carne. Aceasta mixtura, ”Apfelkren”, poate fi pastrata cam o zi fara a-si pierde aroma. Este folosit la preparate din peste, cartofi, pasare.
| < Anterior | Următor > |
|---|
